Castele din Romania - infoTravels.ro - informatii asupra atractiilor turistice din Romania. Prezentari ale tuturor zonelor turistice din Romania. - InfoTravels

Cauta in pagina
Du-te la conținut

Meniul principal :

DESTINATII PRINCIPALE

Transilvania este provincia care sugerează romantism în peisajul românesc. Castelele şi cetăţile medievale stau mărturie nenumăratelor bătălii duse în această zonă, născând în acelaşi timp legende şi mituri. Desigur, cel mai cunoscut este cel al lui Dracula, contele care îşi avea sălaşul în Castelul Bran. Ruinele cetăţilor dacice ne dezvăluie un pic din istoria de început a poporului nostru. Turiştii care străbat aceasta provincie vor descoperi cu plăcere satele care şi-au păstrat autenticitatea şi dezvăluie superbe peisaje rurale. Din păcate amenajările turistice de calitate le întâlnim doar în oraşele principale şi în staţiunile montane. Aşadar dacă doriţi o incursiune asupra zonei, cel mai bine este să vă faceţi "cartierul general" undeva la Sibiu sau la Braşov şi de aici să porniţi zilnic către obiective diferite. Puteţi alege ca destinaţii cetăţile Făgăraşului, Alba Iulia, Sibiu, Mediaş, Deva sau Sighişoara. Ultima, denumită şi "perla Transilvaniei" va introduce în decorul medieval, mai ales la finalul lunii august când tot oraşul capăta aer de poveste, în această perioadă aici desfăşurându-se festivalul medieval.

Castelul Peleş
- Perla castelelor din România -

A fost reşedinţa de vară a primului cuplu regal al României, regele Carol I (1866-1914) şi regina Elisabeta, a fost construit între 1873 și 1914, la dorința suveranului, după planurile arhitecților Johannes Schultz şi Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este considerat cel mai important ansamblu arhitectonic de tip istorist din România, având caracter de unicat și prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai importante şi frumoase monumente din Europa.

Primul castel electrificat în totalitate din Europa, aspect datorat uzinei amplasate pe malul pârâului Peleş, uimeşte pentru acea perioadă cu lift interior, aspirator şi încălzire centrală. Camerele din circuitul turistic poarta denumiri sugestive cum ar fi: Sala Maură, Salonul Florentin, Sala Coloanelor, Sala de Concerte şi Sala Armelor. Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionaţi de cărţi rare, având coperţi din piele gravate cu litere de aur, dar şi datorită uşii secrete care se afla în spatele unui raft cu cărţi. Se mai pot vizita în castelul Peleş: Sala de muzică, Sala Florentină, Sala de teatru - cu peste 60 de locuri şi loja regală. La etajul I se afla Sala de Concerte, Apartamentul Imperial, Sala de Consilii, Cabinetul de lucru, Sufrageria şi Salonul turcesc. Castelul Peleş are şapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni şi vase ornamentale din marmură de Carrara. Castelul Peleş este deschis pentru vizitare, preţul biletului fiind de 20 pentru o vizitare normală dar mai mare în cazul în care se adăugă diverse opţiuni (tur complet, ghid, permis de utilizare aparat foto/cameră video, etc). Pe lângă castel au fost construite: Pelisorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică şi Vila Şipot. Astăzi, Castelul Peleş este muzeu şi poate fi vizitat în proporţie de 35% din suprafaţa totală de 3200mp, 170 de camere şi peste 30 de băi.


CLICK PE IMAGINILE DE MAI JOS PENTRU VIZUALIZAREA IN FORMAT ORIGINAL

Cum se ajunge la Castelul Peleş?

Este situat în Sinaia (la 44 km de Braşov şi la 122 km de Bucureşti) iar pe şosea se alege Drumul european E60 sau DN1. Pe calea ferată există numeroase curse care din Ploieşti intra pe Valea Prahovei, iar Staţiunea Sinaia este una dintre destinaţii. Vizitatorii beneficiază de un tur extins al spaţiilor de la parter şi etaj I, cu ghidaj în cinci limbi străine. În luna noiembrie Castelul Peleş este închis pentru curăţenia generală.

Program vizitare Castelul Peleş

- Program de vară (18 Mai – 14 Septembrie)  - Marţi: 11.00 – 17.00, Miercuri – Duminică: 09.00 – 17.00, Luni: închis. Pelisor: Joi: 11.00 – 19.00 - Vineri, Duminică: 11.00 – 19.00, Luni, Marţi, Miercuri: închis
- Program de iarnă (15 Septembrie – 15 Mai) – Peleş şi Pelisor.  Luni, Marţi – închis, Miercuri 11.00 – 17.00, Joi – Duminică 09.00 – 17.00

Web oficial: www.peles.ro


Ridicat în secolul al XIV-lea, Castelul Corvinilor, cunoscut de asemenea precum Castelul Huniazilor, reprezintă una din cele mai frumoase şi bine conservate construcţii de acest gen din epoca medievală fiind cea mai vestită proprietate ale lui Iancu de Hunedoara impresionând prin prezenta să ce domina oraşul Hunedoara. Povestea construirii castelului din Hunedoara a început în anul 1440, când Ioan (Iancu) de Hunedoara a decis transformarea aşezării din piatră de râu şi calcar, de pe Dealul Sânpetru, într-un castel impunător, cu o arhitectură care să dea imaginea unei fortăreţe indestructibile în faţa atacurilor armate. În anii care au urmat, în jurul vechii cetăţi a Hunedoarei au fost ridicate ziduri de calcar dolomitic, flancate de turnuri circulare şi rectangulare. Deşi istoricii susţin că Iancu de Hunedoara nu a locuit decât o foarte mică perioadă în castel, regele care şi-a petrecut aproape toată viaţa în campaniile militare, a vrut să îi dea acestuia un aspect care să îi semene personalităţii sale: a fost un fort de necucerit. De-a lungul istoriei, aspectul castelului a suferit numeroase modificări. Cele mai importante dintre ele sunt consemnate în secolul al nouăsprezecelea. În 13 aprilie 1854, în timpul unei furtuni, un trăznet a provocat un incendiu mistuitor. Flăcările au transformat în scrum acoperişul din şindrilă al cetăţii, grinzile, scările de lemn, plafoanele şi au devastat aproape întreg castelul, singura uşă din lemn care nu a fost atinsă, fiind tocmai poarta închisorii, veche de cinci secole. Vreme de aproape zece ani, castelul a fost părăsit, însă apoi a intrat în cea mai amplă operaţiune de restaurare, întinsă pe aproape 40 de ani.

Cum se ajunge la Castelul Corvinilor?

Se poate ajunge prin intermediul DE 7 până în dreptul localităţii Santuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmând DN 68 B până în oraşul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Santuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii şi Libertăţii. Punctul terminus este Primăria oraşului, iar de acolo urmând strada Constantin Bursan, va întâmpina silueta castelului. Monumentul este situat în România, în partea sud-vestica a Transilvaniei, în centrul judeţului Hunedoara, în partea sud-vestica a oraşului, pe ultimele ramificaţii estice ale munţilor Poiana Rusca. Taxa de intrare este de 10 RON pentru adulţi, 5 RON pentru elevi/studenţi/pensionari.

Principalele puncte de interes ale Castelului Corvinilor sunt: Curtea husarilor, este curtea exterioară de unde se intra pe podul către castel; Curtea interioară a castelului; Sala Cavalerilor (sală destinată în trecut meselor festive, acum găzduieşte o expoziţie de armament medieval), Sala Dietei (sala de ceremonii şi recepţii); Scara Spirală; Temniţa castelului, unde ar fi fost închis Vlad Ţepeş; Camera domniţelor - în care se poate vedea mobilier din secolul al 19-lea; Turnul Capistrano. Într-o chilie din acest turn a locuit călugărul franciscan Ioan de Capistrano; Fântâna castelului, adâncă de 30 m. Pentru a ajunge la apă, trei prizonieri turci au săpat timp de 15 de ani.

Programul de vizitare : Luni: 09:00 – 15:00*, Marti - Duminica: 01 Nov – 29 Feb:  09:00 – 16:00*; 01 Mar – 30 Apr:  09:00 – 17:00*
01 Mai – 31 Aug:  09:00 – 18:00*
; 01 Sep – 31 Oct: 09:00 – 17:00*; *ultima intrare se face cu 30 min inainte de ora inchiderii.

GALERIE FOTO:


Castelul Bran
 - Unul dintre cele mai impunătoare monumente istorice ale României se află în Pasul Bran-Rucăr. Astfel, Castelul Bran se situează la aproximativ 30 de kilometri de oraşul Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului cu masivul Bucegi. Construit pe o stâncă, castelul adăposteşte în prezent muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele patru etaje ale sale. Şi deşi turiştii străini vin anual în căutarea legendei Contelui Dracula, iar ghidul accentuează latura mitică a acestuia, istoria Castelul Bran îi fascinează deopotrivă.

Prima atestare documentară
a Castelului Bran este reprezentată de un act emis la 19 noiembrie 1377 ce către regele Ungariei, Ludovic I de Anjou. Prin acest document, braşovenii primeau privilegiul de a construi o cetate de piatră la Bran. Între anii 1419-1424, cetatea devine proprietatea unui alt rege ungar, Sigismund, acesta fiind aliatul domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, împotriva turcilor.
La sfârşitul secolului al XV-lea, fortificaţia a fost subordonată autorităţii comitetului secuilor, trecând sub conducerea voievodatului Transilvaniei în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Legătura lui Vlad Ţepeş cu Branul a fost consemnată tot în această perioadă. Mai precis, Iancu de Hunedoara l-a însărcinat după pierderea tronului pe domnul Ţării Româneşti cu apărarea trecătorii spre Transilvania, trecătoare străjuită de cetate.

Istoria Castelului Bran continuă, iar la data de 1 decembrie 1920, Consiliul orăşenesc al Braşovului donează acest castel Reginei Maria a României Mari, ca un simbol al recunoştinţei datorat contribuţiei sale la înfăptuirea Marii Uniri din 1918. Castelul a fost restaurat în perioada 1920-1927 sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman. În timpul Reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca reşedinţă regală, fiind unul dintre locurile sale preferate. De asemenea, ghidul îi informează pe turiştii dornici de poveşti că inima Reginei Maria a fost îngropată, pentru o scurtă perioadă de timp, la Bran.

Deşi în anul 1938, fiica Reginei Maria, Principesa Ileana, primeşte prin testament acest Castel, în 1948 familia regală a fost alungată din ţară de către regimul comunist, iar Castelul Bran a devenit proprietatea statului român.
La zece ani după instalarea regimului comunist în România, Castelul Bran a fost deschis ca muzeu de istorie şi artă feudală. Starea de degradare a Castelului a dus la închiderea acestuia în anul 1987 şi la redeschiderea sa abia în anul 1993, ca urmare a lucrărilor de restaurare.
În prezent, Castelul Bran este proprietatea urmaşului Principesei Ileana, Dominic de Habsburg.

Motivul principal pentru care turiştii străini aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia. Astfel, cea mai reprezentativă legendă a Transilvaniei, cea a lui Dracula sau a lui Vlad  Ţepeş, este legată incontestabil de Castelul Bran. Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, a fost asociat cu Dracula, deşi datele istorice nu confirmă prezenţa îndelungată a acestuia la Castelul Bran. Cu toate acestea, zona este promovată prin intermediul imaginilor unui vampir, care se hrănea cu sângele duşmanilor. Castelul Bran este cunoscut de turiştii din întreaga lume drept Castelul lui Dracula. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care a fost inclus de către jurnaliştii de la CNN într-un top 10 al castelelor medievale.

Conform statisticilor, în 2009 circa 500.000 de persoane i-au trecut pragul faţă de 480.000 în anul precedent. Proporţia turiştilor străini în totalul vizitatorilor este de circa 38%. Cu încasări de 1,15 milioane de euro anul trecut (de la 1 iunie la 31 decembrie), castelul este deja o afacere profitabilă. Iar prezenţa noului proprietar abia începe să se facă simţită, fiind iniţiate mai multe investiţii şi proiecte. Posibilităţile de cazare sunt multiple. Comună Bran este considerate localitatea cu cele mai multe pensiuni. Pentru o cameră se poate plăti între 60 şi 150 lei. Unele pensiuni oferă turiştilor şi mese tradiţionale cum ar fi bulz cu mămăligă, tochitura sau balmoş.

Cele mai importante colecţii expuse în Castelul Bran: patul cu baldachin, lucrat manual din lemn de tei, arin, nuc, molid şi stejar la începutul sec. al XVIII-lea; lada datată în anul 1692, sculptată în lemn de platin cu ornamente în stilul Renaşterii Germane; vitrină în stil neo rococo de la sfârşitul sec. al XIX-lea face parte din garnitură de salon stanţata de August Bembe din Mainz. Sursa: historia.ro

Cum se ajunge?
Dacă mergeţi dinspre Bucureşti spre Braşov, sunt două posibilităţi: pe şoseaua 73 A (Pârâul Rece – Râşnov) ce se bifurcă din Drumul European 1 înainte de intrarea în Predeal, sau de la Braşov pe drumul naţional 73. Din Braşov sunt curse de autobuze spre Râşnov, Bran şi Moeciu, care pleacă din jumătate în jumătate de oră. Până la Bran se face o oră şi încă 10 minute până la Moeciu de Jos.

Programul de vizitare : 01 mai – 30 septembrie - Luni: 12:00-18:00; Marţi – Duminică: 9:00-18:00, Ultima intrare: 18:00; 01 octombrie – 30 aprilie - Luni: 12:00-16:00; Marţi – Duminică: 9:00-16:00; Ultima intrare: 16:00. Programul de Sărbători de Iarnă al Castelului Bran: 24 Decembrie: 09:00 – 13:00, 25 Decembrie: închis; 26 Decembrie: 09:00 – 16:00; 31 Decembrie: 09:00 – 13:00; 1 Ianuarie: închis; 2 Ianuarie: 09:00 – 16:00

Preţ bilet intrare Castelul Bran: Adulţi – 20 RON; adulţi 65+ – 15 RON (pe baza CI/ID); studenţi – 10 RON (pe baza carnetului/legitimaţiei); elevi – 5 RON; taxa de filmare pentru amatori – 20 RON; TAXA FOTO ESTE INCLUSĂ ÎN BILETUL DE INTRARE. Filmarea/fotografierea profesională este permisă în urma semnării unui contract. Tariful acestora se face pe bază de oferta personalizată. Gratuităţi: persoane cu dizabilităţi, persoane instituţionalizate. Site oficial : http://www.castelulbran.ro/

GALERIE FOTO:


Castelul Cantacuzino
din Bușteni, de o mare valoare arhitectonică , istorică , documentară și artistică, a fost construit în 1911 la cererea prințului  Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) , fost ministru al României între 1899-1900,1904-1907. Castelul, construit în stil neoromânesc , este înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă spre grotă , cascade și fântâni arteziene. Sala de primire adăpostește o colecție de heraldică unică în România.

Edificiul realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez , se întinde  pe o suprafață de 3148 mp. Repertoriul decorativ conferă ambianței interioare un pronunțat caracter romantic. Vitraliile,  stucomarmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată reprezintă o măiestrie a meșteșugului artistic. Șemineele realizate din piatră albă, ornamentate cu mozaicuri policrome, împlinesc atmosfera de reședință boierească, sporind valoarea edificiului.
Castelul posedă o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Legenda spune că prinţul Cantacuzino ar fi fost în stare să îmbrace acoperişul castelului din Buşteni în bani de aur, să i se ducă faima în străinătate. Nababul, cum i se spunea în epocă, era moştenitorul unei averi colosale, adunată de-a lungul veacurilor de urmaşii unei mari familii de os domnesc. Boierul putea concura oricând cu regele în ceea ce priveşte bogăţia, dar şi statutul politic sau social. Era un mare iubitor de artă şi avea ambiţia să lase posterităţii edificii şi monumente care să-i poarte numele. Palatele trufaşe din Paris şi Viena l-au inspirat să construiască în ţară edificii demne de blazonul familiei sale, în spiritul tradiţiei, dar şi al modernităţii.

Destinul castelului din Buşteni avea să fie crunt în perioada comunistă. Chiar dacă palatul a supravieţuit războiului, şi-a pierdut toată frumuseţea şi gloria în perioada “revoluţiei culturale”. Mobilierul fastuos, oglinzile din argint aduse din Veneţia şi statuile comandate în Franţa au dispărut fără urmă. Picturile de o certă valoare artistică, care împodobeau pereţii, au fost acoperite grosolan cu un strat de vopsea verde, iar clădirea, transformată în sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Ca o ironie a sorţii, cei mai mici copii ai lui Gheorghe Cantacuzino muriseră, la vârstă fragedă, de cumplita boală de plămâni, care nu avea leac pe acele vremuri.

Domeniul Castelului Cantacuzino de la Buşteni este unul dintre cele mai frumoase de pe Valea Prahovei. Grădina de la poalele palatului a fost amenajată cu mult bun-gust, după moda parcurilor din marile capitale europene. Se mai văd şi azi cele trei fântâni arteziene şi au rămas martori peste timp copacii aliniaţi de-a lungul aleilor drepte. Curioasă este grota din faţa castelului, care aminteşte de nişte vestigii antropice. Să fi fost doar un capriciu al Nababului sau o încercare de a da un aer boem grădinii? Misterul acestei grote, aflată lângă fântânile arteziene moderne, va rămâne, probabil, pentru totdeauna, nedescifrat. Pare să fie un element ieşit din decor, fără nicio legătură cu palatul fastuos, dar creează o atmosferă romantică deosebită.

Principalele atracţii ale castelului Cantacuzino ar fi următoarele:
În exterior - poarta masivă din fier cu monogramă Prinţului Ghe. Gr. Cantacuzino; Grota antropică situată la baza dealului din faţa castelului; Parcul castelului cu elemente peisagistice care îl decorează; Aleea din curtea interioară care conduce către Biserică de lemn, ctitorie a familiei Cantacuzino; Turnul de vânătoare, construit pe latura estică a castelului era folosit pentru observarea vânatului din zonă; Placa fundamentală care marchează momentul inaugurării Castelului Cantacuzino (1911).
În interior - Vestibulul unde se pot observa pardoseala de mozaic roman precum şi bancheta de piatră sculptată şi pictată cu crucea celtica; Scara de marmură cu balustrada de fier realizată în stil ART NOUVEAU, decorată cu vrejuri în voluta; Salonul principal în care observăm pardoseala finisată cu ceramică italiană ce datează de la începutul secolului XX; Salonul de onoare unde se afla diverse picturi realizate pe piele de CORDOBA precum şi Colecţia de heraldica; Scara interioară din lemn care constituie o piesă monumentală din lemn de stejar sculptat, realizată în console; Logia construită în stil brâncovenesc având coloane din piatră cu capiteluri şi arcade trilobate.

Cum se ajunge la Palatul Cantacuzino? - Din Buşteni, de pe DN1 se ajunge foarte ușor la castel, presupunând că vă îndreptăţi către nord, adică către Braşov, înainte de gară se face o străduţă la dreapta, către cartierul Zamora. Este imposibil de ratat această străduţă datorită indicatorului prezent înaintea intersecţiei, de altfel cam peste tot în Buşteni, sunt prezente astfel de indicatoare, indiferent de sensul de mers. După ce trecem calea ferată vom parcurge (urcă) aproximativ 1 km până la castel. Având o poziţie foarte avantajoasă, chiar privilegiată, este foarte uşor de recunoscut încă de pe DN1, deci orientarea poate fi excelentă. Adresa castelului este: Str. Zamora nr. 1 Buşteni. Site web oficial: www.cantacuzinocastle.com

Programul de vizitare: Luni-Joi 10.00 - 19.00; Vineri-Duminica 10.00 - 20.00. Important de retinut: Intrarea se face din ora in ora respectiv: 10.15; 11.15; 12.15; 13.15; 14.15; 15.15; 16.15; 17.15; 18.15; 19.15
Vizitatorii beneficiaza de asistenta gratuita cu ghid profesionist in limba romana. Castelul detine parcare privata fara plata pe Str. Zamorei la 50m de intrarea principala si parcare privata contra cost (5lei/auto) in incinta domeniului.

Preţ intrare: Adult 23 lei; Pensionar/student 17 lei; Copil: 12-18 ani 11 lei, 6-11 ani 6 lei, sub 6 ani gratis; Persoane cu dizabilităţi 3,5 lei, Însoţitor 11 lei. 

Taxa foto-video: Foto semi-profesionist maximum 3h - 500 lei exterior, 500 lei interior, 800 lei interior+exterior; Video semi-profesionist maximum 3h - 700 lei exterior, 700 lei interior, 1.200 lei interior+exterior.

GALERIE FOTO:

Palatul Culturii din Iaşi, recunoscut că efigie a oraşului, a fost construit în stil neogotic şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială. Deşi nu este construit peste temelii antice, după cum se presupunea la începutul secolului al XX-lea, Palatul se înaltă, în parte, peste ruinele curţilor domneşti medievale, menţionate documentar în 1434. Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturză (1841-1843) şi demantelat în 1904. De la această construcţie a moştenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzătoare zilelor anului.

Edificiul, ridicat între 1906 şi 1925, este creaţia cea mai însemnată a arhitectului roman I.D. Berindei, format la şcoală pariziană. Din punct de vedere decorativ, în holul central se remarcă un mozaic figurativ în care sunt dispuse concentric diverse reprezentări de bestiarum gotic: acvila bicefală, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se găseşte un luminator în care, iniţial, a fost amenajata o seră. În ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatră au fost înlocuite cu materiale uşoare şi mult mai puţin costisitoare. În plus, la decorarea unor săli, s-a folosit în premieră un material brevetat de Henri Coandă, denumit bois-ciment şi care imita lemnul de stejar. Remarcabile sunt şi elementele de feronerie decorativă, care se pot admira, de exemplu, la uşile de la Sala Voievozilor. Clădirea a fost, de asemenea, dotată cu facilităţi ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încălzitul (pneumatic), sistemul de ventilaţie, termostate, aspiratoare, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala maşinilor. De asemenea, ţinând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, Berindei a ignifugat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiş utilizând un material special, denumit eternita. Clădirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat de Justiţie până în 1955 când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituţii culturale ale oraşului Iaşi (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu şi Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi), reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal “Moldova” Iaşi. Sursa: pagina web oficiala - palatulculturii.ro
Muzeul de Istorie al Moldovei este situat la parter, în aripa vestică, fiind continuatorul Muzeului de Antichităţi înfiinţat de Orest Tafrali în 1916. Are patru secţii, preistorie şi istorie veche, istorie medievală, istorie modernă şi istorie contemporană, prezentând principalele aspecte ale dezvoltării comunităţilor din zonă, din paleolitic până la cel de-al doilea război mondial.

Muzeul Etnografic al Moldovei a fost înfiinţat în 1943 fiind situat în aripa vestică, la etajele 1 şi 2. Aici pot fi admirate obiecte folosite de locuitorii din zona Moldovei în principalele activităţi cotidiene: în agricultură, viticultura, creşterea animalelor, pescuit, vânătoare, apicultura. De asemenea mai pot fi văzute interioare de case ţărăneşti, instalaţii folosite pentru olărit, ţesut, prelucrarea lemnului, colecţii de măşti, costume populare şi scoarţe. Multe dintre aceste exponate au mai bine de 100 de ani vechime.

Muzeul de Artă - La primul etaj se găseşte Muzeul de artă, continuatorul celei mai vechi pinacoteci din ţară, ce a fiinţat pe lângă prima universitate modernă românească din 1860. Muzeul include donaţii ale lui Gheorghe Asachi, Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V.A. Urechia, plus colecţia lui Costache Negri. Muzeul de Artă are 24 săli pentru expoziţii permanente, dispuse în trei galerii (Galeria de artă universală, Galeria de artă românească modernă şi Galeria de artă contemporană) şi are un patrimoniu artistic care însumează peste 6000 de opere, din care 2600 sunt lucrări de pictură, aproape 2500 de grafică şi 470 de sculptură.

Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii se afla la parterul Palatului, în aripa de est, şi poartă numele marelui savant ieşean Ştefan Procopiu. Înfiinţat în 1955, muzeul are 4 secţii: energetică, telecomunicaţii, mineralogie-cristalografie, înregistrarea şi redarea sunetului. Primele exponate au fost aduse prin donaţiile oferite de Uzinele “Timpuri Noi” Bucureşti, Întreprinderea “Electroaparataj” Bucureşti, întreprinderea de reţele electrice din Timişoara şi Institutul Politehnic-Iasi. De asemenea, se are în vedere realizarea unei secţii care să cuprindă o colecţie de computere.
În afara celor patru muzee, Palatul Culturii din Iaşi mai are câteva elemente de interes turistic. Unul dintre ele este Sala Gotică, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un “bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale, lei). Apoi urmează Sala Voievozilor, la etajul I, unde se afla portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României, începând de la Decebal şi Traian, picturi realizate de pictorul Ştefan Dimitrescu şi de elevii săi. După aceea este Sala Henri Coandă care a primit numele de la lambriurile şi stucaturile realizate de celebrul inventator roman, dintr-un ciment inventat de el, ce imită culoarea şi sunetul lemnului de stejar, de unde şi denumirea “bois-ciment”. În partea dreaptă se afla “Turnul de strajă “, o urmă a Curţii Domneşti din Iaşi, împreună cu hrubele de sub curtea Palatului. În partea stângă există o colecţie de capiteluri şi alte elemente arhitectonice din piatră, grupate într-un lapidarium. În faţa Palatului Culturii se afla statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare încadrată de două tunuri Krupp, trofee din timpul Războiului de Independenţă, cucerite de Regimentul de Dorobanţi din Copou şi donate de Regele Carol I. Statuia lui Ştefan cel Mare a a fost realizată la Paris de Em. Fremiet, după schiţele lui Gheorghe Asachi, şi dezvelita în 1883. Se spune că după acest moment, poetul Mihai Eminescu a scris celebra poezie “Doina” (“De la Nistru pân’ la Tisă”). În prezent, palatul culturii din Iaşi este închis pentru restaurare în cadrul programului guvernamental de reabilitare a monumentelor istorice.
GALERIE FOTO
În afară de castelele mai sus prezentate, România deţine o zestre de alte câteva zeci de castele şi palate mai mici, mai puţin cunoscute dar nu din acest motiv, mai puţin valoroase sau încărcate de istorie. Din păcate unele dintre ele sunt în stadiu de ruină, altele sunt în curs de renovare. Mai jos vom prezenta pe scurt, câteva astfel de castele şi palate care merită văzute măcar o dată.
Palatul de vară Brukenthal (Avrig) - Construcţia a fost începută în 1760 de către baronul Samuel von Brukenthal, continuată de către baronul von Buccow în 1761 care amenajează şi o grădină în stil baroc cu fazanerie, apoi finalizata de Brukenthal după moartea lui Buccow în 1764. Palatul era compus dintr-o clădirea principală cu 2 etaje, 2 aripi laterale, o galerie de 212 tablouri şi 129 gravuri în aramă, gradina italiano-franceză, gradina englezească şi o oranjerie cu sere. Întregul domeniu a fost naţionalizat transformându-se în sanatoriu şi clinica. În prezent parcul aparţine fundaţiei Brukenthal, este renovat şi deschis publicului. GALERIE FOTO>>>
Castelul Károlyi din Carei, numit si Peleșul Transilvaniei, are o istorie de peste 500 de ani și reprezintă unul din principalele puncte de atracție turistică din zonă. Prin Regio, castelul și cetatea cu același nume au fost integrate într-un circuit turistic al târgurilor medievale, care a adus, în 18 luni de la lansare, peste 75.000 de turiști din toată lumea. Castelul din Carei a fost prima reședință a familiei Károlyi de Nagykároly, pe locul actualului castel, a fost construită la sfârșitul secolului al XV-lea când László “Lánc” Károlyi a decis ridicarea unei case de piatră. Construcţia a fost consolidată ulterior, pe măsura creşterii pericolului reprezentat de turci, fiind dotată cu zid de piatră şi cu un şanţ de apărare. În secolul XVII, cetatea devine un punct important al liniei de apărare împotriva turcilor, primind o nouă serie de fortificaţii. Atacurile nu au reuşit să treacă de aceste întărituri, însă au adus diverse avarii construcţiei în timp. 
Aşa cum este văzut astăzi, castelul a fost realizat în perioada 1894-1896, la iniţiativa lui Karolyi Istvan. Castelul baroc primeşte astfel un aer mult mai elegant şi eclectic, cu elemente de castel cavaleresc medieval. Obiectele rămase în castel după moartea lui Istvan Karolyi şi după Primul Război Mondial au fost returnate familiei. Astăzi, castelul funcţionează ca spaţiu expoziţional. Scopul acestuia este reconstituirea interioarelor de odinioară ale castelului, astfel încât să redea ambianţa specifică din vremurile familiei Karolyi, căreia i se adaugă o expoziţie de istorie locală. Astăzi este proaspăt restaurat și merită și trebuie vizitat! Sursa articol si fotografii: facebook
Castelul Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva, la poalele dealului cetăţii, lângă parcul oraşului. Castelul Magna Curia este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva. În anul 1582 căpitanul garnizoanei cetăţii din Deva, Francisc Geszty, construieşte pe locaţia actualului monument o casă. Această casă va fi folosită ca reşedinţă apoi de către Sigismund Bathory, generalul Basta, Ştefan Bocskay, Gabriel Bathory şi Gabriel Bethlen. În 1621 Gabriel Bethlen dispune de transformarea radicală a construcţiei iniţiale, rezultând palatul Magna Curia. Conceput iniţial în stil renascentist (sub Gabriel Bethlen), edificiul ajunge la o formă definitivă la începutul secolului al XVIII-lea când i se aduc ultimele modificări. Aceste modificări îi dau înfăţişarea barocă păstrată până astăzi. 

După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918, Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului român, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul de Istorie al judeţului Hunedoara. Castelul a fost renovat în ultimii ani, procesul fiind în stadiu de finalizare, continuându-se şi cercetările arheologice din curtea acestuia. 

GALERIE FOTO>>>
Palatul Cantacuzino a fost reşedinţa lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost primar al Capitalei, poreclit Nababul pentru averea sa impresionantă. Palatul a fost construit între 1898 – 1900 iar locaţia centrală, pe bulevardul Victoriei, precum şi arhitectura somptuoasă au făcut din Palatul Cantacuzino una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Recunoscut pentru balurile pretenţioase date de Nababul şi soţia sa, Palatul Cantacuzino a fost decorat cu picturi şi monumente realizate de mari artişti români: G. D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona şi Nicolae Isidor Vermont. După moartea lui Grigore Cantacuzino, palatul revine fiului acestuia, Mihai şi soţiei sale, Maria, cunoscută şi sub numele de Maruca. Însă, în 1929, Mihai moare, iar Palatul Cantacuzino este moştenit de Maruca care, în 1939, se recăsătoreşte cu George Enescu. În 1955, după moartea marelui compozitor, Maruca donează Palatul Cantacuzino statului român, cu condiţia ca aici să fie deschis un muzeu dedicat lui George Enescu. În 1956, este deschis Muzeul George Enescu, unde pot fi admirate fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, vioara primită cadou la vârsta de 4 ani, obiecte şi documente legate de viaţă şi activitatea muzicianului.
Edificiul - declarat monument de arhitectură - are patru nivele: un subsol înalt alcătuind soclul construcţiei, un parter cu ferestre în arc de cerc şi cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconaşe din fier forjat şi o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Faţada să are ca element dominant intrarea, uşor decroşată, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră şi ocrotită de o copertină în formă de scoică. Dintre spaţiile prevăzute în somptuosul interior al clădirii se remarcă sala centrală de la parter, cu picturi murale de N.Vermont şi G.D. Mirea şi coloane de marmură roz. 
Muzeul poate fi vizitat de marţi – duminică, între orele 10.00 – 17.00, iar preţul unui bilet este de 6 lei (adulţi), 3 lei (pensionari), 1.5 lei (elevi şi studenţi).
 
Înapoi la cuprins | Înapoi la meniul principal