Cetati din Romania - infoTravels.ro - informatii asupra atractiilor turistice din Romania. Prezentari ale tuturor zonelor turistice din Romania. - InfoTravels

Cauta in pagina
Du-te la conținut

Meniul principal :

DESTINATII PRINCIPALE

De-a lungul timpurilor în România s-au construit o serie de cetăţi folosite fie ca reşedinţe domneşti fie ca puncte de apărare împotriva diferitelor invazii a turcilor sau a tătarilor dar şi a altor popoare. Din aceste construcţii unele nu s-au păstrat altele da, unele fiind în diferite stadii de degradare altele fiind îngrijite şi exploatate turistic. Cetăţile ocupă un loc special în inima turiştilor îndrăgostiţi de istorie şi de arhitectură din secolele trecute. Deşi puţine dintre ele şi-au păstrat forma iniţială, în România există multe cetăţi care fascinează prin poziţia impozantă, zidurile solide şi încăperile ce stau mărturie pentru numeroasele bătălii ce au avut loc în urmă cu câteva sute de ani.

Cetatea Sighisoara este o cetate medievala cu ansambluri arhitecturale in stil gotic rural, dar si in stil renascentist si baroc. Acestea din urma sunt rezultatul unui efort constructiv survenit relativ tarziu, in secolele XVI-XVIII. Din vechiul sistem defensiv, amenajat incepand cu secolul al XIV-lea, astazi in cetatea Sighisoara mai pot fi admirate 9 turnuri, 2 bastioane si o parte din zidul de incinta. Turnurile erau plasate in locurile vulnerabile ale cetatii si erau prevazute cu galerii de tragere si cu bastioane de artilerie. Dintre acestea, Turnul cu ceas (64 m inaltime) este cel mai impresionant. Arhitectura religioasa era in evul mediu la fel de importanta ca si cea militara. 

Din cele 9 biserici functionale in cursul secolelor XIV-XVIII se mai pastreaza pana astazi 3, si anume Biserica Manastirii, Biserica din Deal si Biserica zisa a "Leprosilor". Aici pot fi admirate piese rare de sculptura si pictura religioasa, dar si funerara. In ceea ce priveste arhitectura civila, cetatea Sighisoara este impresionanta de cele 164 de case de locuit, avand cel putin 300 de ani vechime, sunt considerate monumente istorice. Aici pot fi admirate botile semicilindrice din piatra de rau specifice secolelor XIV-XV, ancadramentele de piatra profilata ale ferestrelor care imita goticul venetian, iar in interior tavane casetate si sali in intregime pictate. Dintre aceste edificii, cele mai importante suntCasa Vlad Dracul, Casa Venetiana si Casa cu Cerb.
Cetatea Fagaras (germana: Fogarasch, maghiara: Fogaras) a fost ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei. Ea a constituit un punct de rezistenta impotriva incursiunilor tataresti si turcesti. In 1526 cetatea Fagarasului si domeniile inconjuratoare au intrat in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Tara Fagarasului). In 1541 turcii il atrag intr-o cursa pe voievod si-l inchid in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), unde avea sa moara dupa 10 ani. In 1599 cetatea Fagarasului isi deschide portile in fata lui Mihai Viteazul, iar in zilele grele ale razvratirii nobilimii maghiare, i-a acordat adapost voievodului si familiei sale. De la inceputul secolului al XVII-lea cetatea a devenit cu unele intreruperi, resedinta principilor Transilvaniei. Intr-una din salile sale, aflata la primul etaj, au fost gazduite patru din Dietele Transilvaniei. Cetatea a cunoscut numeroase modificari si refaceri datorita carora a primit aspectul actual. In 1630, santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit si un pod mobil la intrare.
Cetatea Brasovului a inceput sa fie construita in anul 1395 la indemnul regelui Sigismund de Luxemburg. In secolul al XV-lea a existat deja prima centura de fortarete. La inceputul secolului al XVI-lea devine una dintre cele mai puternice cetati din Transilvania. Cetatea Brasovului a avut patru porti: trei mai timpurii si una care dateaza din secolul al XVIII-lea. Astazi se poate vedea numai o parte din Poarta Ecaterinei, la sud-est de Biserica Neagra, unde se afla si capela "Sf. Ecaterina". Poarta este acoperita cu un turn ascutit, prevazut in cele patru colturi cu turnulete, semn al dreptului de jurisdictie pe care-l avea cetatea asupra locuitorilor domeniului ei. Constructia bastioanelor, situate in afara zidurilor cetatii, a inceput in secolul al XV-lea. Cetatea Brasovului a avut 28-32 turnuri de veghe. In afara centurii de fortificatii s-au construit inca 4 turnuri, iar pe dealul Tampa alte sapte turnuri care se pot vedea astazi doar in stare de ruine.
Cetatea Râşnov, bastionul care apăra Transilvania - Prima menţiune documentară despre cetatea Râşnov datează din anul 1335 când, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetate, care fiind puternic fortificată a rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile ei. Cetatea Râşnov este unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificaţiei din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni a începutul sec. al XIII-lea. Cetatea Râşnov controla prin poziţia sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râşnoavei. Dată fiind importanţa trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar şi după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredinţând fortificaţia de la Râşnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. În anul 1427, împăratul Sigismund de Luxembrug a vizitat cetatea Râşnov, pe care a trecut-o în administrarea comunităţii locale, căreia i-a acordat rangul de târg. Programul de vizitare al Cetăţii este în fiecare zi între orele 9.00 şi 19.00, până la finele lui octombrie, pe timp de iarnă programul de vizitare fiind între 9.00 şi 17.00. Tarifele de vizitarea au rămas aceleaşi: 5 lei pentru copii, elevi şi studenţi, 10 lei pentru adulţi, iar pentru copiii în vârstă de până la 3 ani, accesul este gratuit.
CETATEA DACICĂ  - Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie încă din epoca bronzului. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi se pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice. Ultimele cercetări arheologice (2010) par a confirma existenţa pe Dealul Cetăţii a celebrei ,,Comidava”, aşezare dacică menţionată între ,,oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava” şi sub această formă apare pe un monument din timpul împăratului roman Alexander Severus (222-235 după Christos).

CETATEA TEUTONĂ - Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră. Deşi nu există nici o menţiune documentară care să confirme această ipoteză, totuşi, fortificarea colinei încă din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea săsească din Ţara Bârsei în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, tehnica construcţiei, fundaţia şi elevaţia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care să susţină ipoteza existenţei unei cetăţii anterioare primei menţiuni documentare.
Cetatea Sarmizegetusa -  se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km de “Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat. În antichitate romanii au construit aici capitala provinciei Dacia Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 m şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 ha. Pe o suprafaţă de 60-80 ha, în afara zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice, case particulare, morminte, etc. 

Pe lângă această zonă locuită propriu-zis, oraşul mai dispunea de un territorium, unde cei care îşi puteau permite se retrăgeau pe timp de vară, existau villa rustica, ferme romane, cum sunt cele de la Hobiţa sau de la Sântămărie Orlea, ori existau aşezări de rang inferior, cum sunt Aquae (Călan Băi) sau Germisara (Geoagiu Băi), unde se făceau băi termale încă din antichitate. Dar acest territorium se extinde înspre est până în Munţii Apuseni, Ampelum (Zlatna) s-a rupt şi s-a dezvoltat din teritoriul Sarmizegetusei, iar înspre vest Dierna (Orşova) s-a divizat din teritoriul capitalei. Traian a fondat un singur oraş în provincie şi acela a fost Colonia Dacica, următorii împăraţi au pus bazele altor 10 sau 11 comunităţi urbane, din care Sarmizegetusa a devenit mamă pentru alte patru oraşe.

După retragerea armatei şi a administraţiei romane la sud de Dunăre, în 271-275, amfiteatrul de aici va fi blocat de către o populaţie romanică cândva în sec. IV. Undeva în colţul de nord-est a oraşului a fost descoperită o clădire de sfârşit de secol IV şi inceput de secol V, aceasta fiind o limită cronologică până la care oraşul va fi locuit în antichitate. O linie de pătrundere a slavilor dinspre Banat este atestată prin numele localităţilor Teregova, Voislova, Bucova, Grădişte (satul se va numi din nou Sarmizegetusa doar din epoca contemporană).
În 1315 satul este atestat documentar satul sub numele Britonia, iar apoi aceste atestări se înmulţesc. În evul mediu şi în epocile ulterioare împrejurimile Sarmizegetusei şi nu numai, au beneficiat de un bogat material de construcţie oferit de ruinele romane. Numeroase biserici din Ţara Haţegului conţin piese romane, cum ar fi Densuş, Ostrov, Peşteana, Hăţăgel, Tuştea, Sântămărie Orlea, etc., de asemenea muzeele din ţară cum ar fi Lugoj, Deva, Cluj, Bucureşti, or chiar cele de la Budapesta şi Viena.

Interesul pentru ruinele de aici manifestă numeroşi cărturari ai vremii, cum ar fi preotul Johannes Mezerzius care identifică oraşul roman cândva la sfârşitul sec. XV. Un italian originar din Bologna, L. F. Marsigli, ne lasă o hartă a amfiteatrului şi a altor câteva monumente vizibile, de asemenea desenează piese epigrafice sau statui. În sec. XVIII ruinele erau vizibile la suprafaţa solului, un ofiţer austriac, S. J. Hohenhausen, publicând câteva schiţe în anul 1775 la Viena. M. Ackner a văzut şi a desenat pe la 1832 două dintre cele mai frumoase mozaicuri din Dacia, care sunt multicolore şi prezintă scene mitologice cunoscute. T. Mommsen a adunat inscripţii din Dacia şi de la Sarmizegetusa, unele dintre acestea astăzi nu mai există. Sursa si site oficial: http://cetateasarmizegetusa.ro/
Program vizitare Sarmizegetusa Regia - Vizitarea sitului istoric de la Sarmizegetusa Regia se va face, de acum încolo, doar în locurile şi pe traseele stabilite şi numai nouă luni din an, între 1 martie şi 30 noiembrie. În cele trei luni de iarnă în care situl este închis, administratorii vor efectua lucrări de întreţinere. De asemenea, vizitele la Sarmizegetusa Regia vor presupune taxe de intrare şi taxe de fotografiere şi filmare. Astfel, intrarea pentru elevi, studenţi şi pensionari este 2 lei, iar pentru adulţi 5 lei. Cei care fac fotografii sau filmează în scop comercial vor plăti 300 de lei pe oră. În plus, accesul cu maşini pe Valea Albă este taxat cu 10 lei.
Cetatea Deva este considerată una din cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania. Poziţia strategică deosebită a înălţimii ce domina Deva a făcut ca aceasta să fie locuită încă din preistorie. Astfel aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi epoca bronzului. Cetatea medievală, numită pe drept cuvânt "cheia Mureşului", a păzit secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe Valea Mureşului, a uneia din cele mai importante artere de circulaţie spre centrul şi vestul Europei. Cetatea a fost ridicată, probabil, în perioada dintre anii 1250 şi 1260, ea existând de la 1264. Cetatea a devenit fortificaţie puternică în secolul al XV-lea, suferind transformări succesive, mai ales prin lucrările realizate de Habsburgi în sec. al XVIII-lea. La sfârşitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reşedinţa voievozilor Roland Borşa şi Ladislau Kan, de unde aceştia îşi exercitau autoritatea asupra voievodatului, care nu mai depindea decât formal, de regatul Ungariei.

Din anul 1385 cetatea devine resedinta voievozilor transilvaneni si figura ca proprietate a trezoreriei statului. În 1444, Ladislau al V-lea doneaza cetatea, cu 56 de sate apartinatoare, lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, prin donatie regala, ca rasplata pentru victoriile lui împotriva turcilor si ramâne în proprietatea familiei pâna în 1504. În anul 1581, cetatea Deva a ajuns în mâinile lui Ferenc Geszthy, guvernatorul Transilvaniei, care a efectuat lucrari de constructie, mai ales în partea de sud. În 1607, dieta Transilvaniei declara cetatea Devei proprietate perpetua a Voievodului Transilvaniei. La sfârsitul secolului al XVII-lea cetatea intra în posesia casei de Habsburg, împreuna cu proprietatile fiscale ale principatului. Din 1713 noul guvernator, Johann Steinville începe lucrari de transformare a cetatii într-o fortificatie bastionara, cuprinzând si terenul de la bazele cetatii.
 O ultima faza de restaurare are loc la începutul secolului al XVIII-lea, dar este definitiv distrusa în timpul revolutiei din 1848-1849. În aceasta perioada cetatea Deva a fost ocupata de o unitate austriaca. În anul 1849, generalul Czecz ia cu asalt cetatea si dupa 8 saptamâni de asediu aceasta se preda la 27 mai. Doar un soldat a mai ramas în cetate. Acesta la 13 august 1849 a aruncat în aer depozitul de munitie aflat în partea rasariteana a cetatii. În prezent au fost începute lucrari de restaurare dar si acestea stagneaza din cauza retragerii fondurilor de restaurare. Cetatea poate fi vizitata în orice anotimp. Accesul se face cu telecabina, contra-cost. Merita efortul de a o vizita deoarece panorama este deosebita.


Cetatea Poienari este situata în judetul Arges, la 4 km de Barajul Vidraru si la aproximativ 2 km de satul Capatâni, construita în stânca la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea. Pentru a ajunge la ruinele cetatii trebuie sa urci cele 1480 de trepte din beton, ce serpuiesc printre copaci, la capatul carora te întâmpina o casuta, construita între anii 1969-1972, în stil argesean. În aceasta casuta, Muzeul orasenesc Curtea de Arges, a realizat o expozitie permanenta numita "Cetatea Poienari", expozitie ce prezinta istoria cetatii medievale. Din acest loc se pot observa cu foarte mare claritate ruinele cetatii. Datorita pozitiei si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Datorita unui cutremur, cetatea a fost distrusa în totalitate, ajungând o ruina.

Una dinte putinele cetati medievale, Cetatea Poienari este mentionata pentru prima data în anul 1453 într-un document prin care Ludovic al V - lea cere localnicilor sa execute lucrari de renovare a fortaretei, pentru a fi pregatita pentru eventualele atacuri dusmane. În alte documente, precum cele ale cancelariei din Valahia, numele cetatii apare mentionat abia în anul 1481. Cetatea a fost construita în doua etape, prima etapa fiind la sfârsitul sec. XIII - lea si începutul secolului al XIV-lea, perioada în care a fost construit turnul dreptunghiular din piatra, cu trei nivele despartite de plansee din lemn.


Cetatea Poienari, construită de către Vlad Ţepeş, este situată lângă şoseaua Curtea de Argeş - Vidraru pe o stâncă abruptă ce se înălţa la peste 200 metri deasupra Cheilor Argeşului. Iniţial, aici se afla doar un turn, în jurul căruia, mai târziu, avea să se ridice cetatea direct pe stâncă, folosindu-se o tehnică bizantină veche - zidurile pe latura sudică au între 2,70 şi 3,00 metri grosime. Ridicarea turnului s-a făcut în prima parte a secolului al XIV-lea. Tradiţia şi o serie de consemnări în cronicile scrise de-a lungul timpului confirma că Vlad Ţepeş, pentru construirea cetăţii sale de la Poienari, a folosit răufăcătorii din temniţe, aduşi de la Târgovişte.

Vizitată anual de mii de turişti romani şi străini, faima Cetăţii de la Poienari, se apropie de cea a Mănăstirii meşterului Manole, de la Curtea de Argeş. Cunoscută drept Cetatea lui Vlad Dracul, aceasta a atras televiziuni de renume, precum Naţional Geographic, Discovery sau History Channel. Jurnaliştii străini au realizat materiale documentare despre adevărata viaţă a lui Vlad ţepeş, fiind fascinaţi de legendele legate de domnitorul care a adus României faima de ţară a lui Dracula. Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalităţi ale vieţii spirituale româneşti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga şi mulţi alţii. Ei au lăsat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari şi ce mai rămăsese din zidurile cetăţii când au ajuns acolo. Pe lângă acestea se adăugă romanul "Castelul din Carpaţi", al lui Jules Verne, inspirat din legendele povestite de o româncă, despre misterioasa cetate a Domnitorului Vlad Ţepeş. Accesul în turn se făcea pe scări mobile. În etapa a două s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare, unde s-a folosit piatră, iar pe interior au fost dublate cu cărămidă la părţile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de apărare aveau forma rotundă iar unul era conceput sub forma unei prisme.
Cetatea Neamţului este un monument istoric ridicat de către Petru I (1374-1391).la sfârşitul secolului al XVI-lea. A fost atestata documentar pentru prima dată în anul 1395. Cetatea Neamţului este situată în apropierea oraşului, pe un platou al dealului Pleşu, la 480 m altitudine. A fost construită în două etape. Prima etapă, în timpul lui Petru I Muşat, s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, aproape pătrat, cu fundaţia construită în trepte, adaptată la forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m şi înalte de 12 m, prevăzute cu creneluri şi cu patru tunuri de apărare în colţuri.

Existau şi ziduri interioare care măreau rezistenta zidurilor exterioare. În curtea interioară exista o fântână (degajată parţial în urma săpăturilor arheologice), care ajungea la pânza freatică. Aceste ziduri ale fortului construit de Petru I Musat s-au păstrat bine până în prezent. A doua perioadă de construcţie a cetăţii a fost în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Atunci s-a adăugat curtea exterioară de circa 800 m2 şi a fost ridicată o nouă centura de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, care să poată rezista artileriei de asediu. În jurul cetăţii a fost săpat un nou sunt de apărare, adânc de 10 m şi lung de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit care asigură intrarea în cetate, prin poarta centrală. În timpul domniei lui Ştefan s-au construit şi corpurile de clădiri din curtea interioară, cu case domneşti, locuinţe ale domnitorului, cu biserica, magazii pentru hrană şi muniţie etc.
Au fost făcute săpături şi cercetări arheologice între anii 1939-1942 şi 1953-1954, iar cetatea a fost consolidata şi parţial restaurata pentru a fi inclusă în circuitul turistic între 1962-1970. De asemenea fost efectuate lucrări de consolidare a zidurilor şi în anul 1992, în cadrul programului UNESCO de restaurare şi de renovare a monumentelor istorice. Cercetările arheologice au scos la lumina urme materiale de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi monede de argint de la Petru I. Cetatea Neamţului impresionează şi astăzi prin măreţia şi prin trecutul său istoric, plin de glorie şi de legende. Adresă: Tg. Neamţ, str. Arcaşului nr. 1
Cetatea bastionară de la Alba Iulia a fost construită între anii 1715-1738, în contextul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania. Tocmai de aceea, autorităţile habsburgice, care au iniţiat şi au susţinut acest proiect, au văzut noua fortificaţie drept una cu un rol important atât în sistemul de apărare împotriva turcilor, cât şi în procesul de consolidare a puterii lor în teritoriile ocupate. Cetatea de la Alba Iulia urma să devină, astfel, fortificaţia principală a Transilvaniei, mai ales că era construită după cele mai noi metode de fortificare ale vremii, inspirate de sistemele concepute de arhitectul militar francez, mareşalul Vauban. Din punct de vedere al amplasamentului, cetatea era ridicată peste alte două fortificaţii mai vechi, respectiv castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina şi cetatea medievală Bălgrad. Construcţia ei a început la data de 4 noiembrie 1715, când, în cadrul unei fastuoase solemnităţi, la care au participat generalul Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Ştefan Kornis, guvernatorul Transilvaniei, dar şi arhitectul italian locotenent colonelul Giovanni Visconti Morando, cel care întocmise planul fortificaţiei, a fost pusă piatra de temelie. Lucrările care au costat enorm – se estimează că au fost cheltuiţi peste un milion de guldeni de aur – au fost conduse de trei persoane: arhitectul italian Visconti, care, în anul 1717, a murit răpus de ciumă, fiind înmormântat în catedrala romano-catolică, inginerul militar locotenent colonel Iosif de Quadri (1717-1727) şi Konrad won Weiss (1727-1738). Sursa fotografii: www.turism.apulum.ro
Cetatea Alba Carolina
Cetatea Mediaşului a fost construită între anii 1490 – 1534, în urma decretului emis de către regele maghiar Matei Corvin din 1486. Fortificaţiile însumează o lungime totală a zidurilor de 2360 m, o grosime de 0.8 m şi o înălţime de cca 7 m. Existau trei porţi principale de acces în cetate întărite cu turnuri de apărare: Poarta Steingasser, spre nord, Poarta Zeckesch, spre est şi Poarta Forkesch, spre sud. Cetatea a fost fortificată suplimentar în perioada următoare, apogeul fiind atins în sec. al XVIII-lea, când avea 19 turnuri şi bastioane, iar celor trei porţi principale adăugându-li-se încă patru porţi secundare. În decursul secolelor aşezarea a fost supusă mai multor asedii, fiind cucerită şi devastată de numeroase armate de ocupaţie. După înfrângerea suferită de regatul Ungar în 1526 la Mohacs, în timpul luptelor pentru tron, trupele lui Ioan Zapolya au asediat şi cucerit cetatea Mediaşului în anul 1529, provocându-i distrugeri importante. La zece ani după acest episod, la 1539, saşilor medieşeni li se acordă privilegiul libertăţii comerciale, potrivit căruia aceştia beneficiau de înlesniri fiscale şi erau scutiţi de taxele comerciale, pe întreg teritoriul Transilvaniei şi Ungariei. Acest fapt va duce la o adevărată relansare pentru oraşul Mediaş, atât din punct de vedere economic cât şi financiar. Site oficial de turism: http://www.mediasturism.ro/
 
Înapoi la cuprins | Înapoi la meniul principal